Cele 12 table (Legea celor 12 table) a fost un set de legi scris pe 12 table din bronz creat în Roma Antică în 451 și 450 î.Hr. Acestea au marcat începutul unei abordări noi a legilor care erau atunci aprobate de guvern și notate, astfel încât toți cetățenii să fie tratați egal.
Deși probabil că nu a fost un sistem complet codificat, Cele 12 table au reprezentat un prim pas care ar fi permis protejarea drepturilor tuturor cetățenilor și ar fi creat un spațiu prin care greșelile puteau fi rectificate, prin legi scrise într-un mod precis și familiar tuturor. În consecință, abordarea romană a legii urma să devină modelul urmat de multe civilizații ulterioare, chiar și până în zilele noastre.
Crearea celor 12 table
Potrivit tradiției, în 451 î.Hr., un comitet, decemviri, a primit responsabilitatea, în urma presiunii publice, de a compune un cod de legi care ar fi reprezentat mai bine interesele oamenilor de rând (plebeii) și ar fi redus influența abuzivă a aristocraților (patricienilor) și a preoților (pontifices) asupra dreptului roman. Cei din urmă făcuseră parte dintr-un consiliu care interpreta legile așa cum își dorea. Pregâtindu-se pentru această responsabilitate, o delegație formată din trei bărbați a fost trimisă la Atena, unde aceștia au studiat legile faimosului legiuitor Solon (cca. 640- cca. 560 î.Hr.). Apoi, zece bărbați, toți patricieni, au primit competențe consulare (imperium) și li s-a permis să creeze o listă de legi pe care ei le considerau necesare și folositoare.
Aceasta este varianta tradițională a evenimentelor, totuși, iar cea probabil mai realistică este că Tablele au fost o încercare a elitei de a se autoguverna mai bine și de a preveni abuzurile din interiorul propriului grup. În orice caz, rezultatul a fost o listă de legi scrise (legibus scribundis), prezentate pe 10 table, adaugându-se încă două anul următor, totalul fiind de douăsprezece. În consecință, legile au devenit acte normative, adică au fost create după ce au fost aprobate de către un corp legislativ și după ce nu mai erau bazate doar pe tradiții și obiceiuri.
Legile celor 12 table
Se poate ca motivul exact pentru care Tablele au fost create să se fi pierdut în negura timpului, dar, odată scrise, au fost deseori menționate în lucrările ulterior din Roma. Din păcate, tablele însăși nu au supraviețuit, fiind distruse, potrivit tradiției, atunci când Roma a fost asediată de către gali în 390 î.Hr. Este posibil să identificăm cel puțin câteva specificații din câteva fragmente și referințe din literatura care a supraviețuit.
Se pare că lista de legi acoperea majoritatea domeniilor din legislația privată și se concentra pe relațiile dintre indivizi (spre deosebire de individ versus stat sau de drepturile non-cetățenilor), așadar fiind mai degrabă o listă de acțiuni și pedepse de ordin civil decât un cod de legi complet și atotcuprinzător. De asemenea, se ocupa în principal de domeniile relevante pentru un stat agricultor. De exemplu, infracțiunea de incendiere era pedepsită cu moartea (poena capitis), în cazul aceasta prin ardere. Infracțiunea de a folosi magia asupra culturilor era de asemenea pedepsită cu moartea, de această dată printr-o formă de crucificare. Pedepsele mai ușoare pentru pagube materiale erau expulzarea din Roma, pierderea cetățeniei și, ca accesoriu al acestei infracțiuni, confiscarea proprietăților. Se puteau încheia și înțelegeri prin plata unei despăgubiri către reclamant, evitându-se astfel un proces.
Alte domenii acoperite erau de natură procedurală, precum ius vacation, care era o citație privată. Dacă un reclamant îi comunica pârâtului că voia să intenteze un proces împotriva lui, atunci pârâtul era obligat, și chiar forțat fizic, să se prezinte în fața unui magistrat. Dreptul familiei a fost de asemenea inclus în cele 12 table, cuprinzând legi precum căsătoria, tutela, moștenirea și prevalența în rândul persoanelor decedate.
Modificări
Problemele legate de aplicarea practică au devenit rapid evidente atunci când unii patricieni au refuzat să se supună legilor celor 12 table. De asemenea, oamenii de rând au fost surprinși să vadă, pentru prima dată, multe dintre regulile care existau deja, dar care nu fuseseră formulate atât de clar până atunci. Acești factori au dus la o revoltă a plebeilor în 449 î.Hr. și la demisia forțată a decemvirilor. Constituția Romei a fost revizuită, instituțiile tribunilor și consulilor au fost reinstaurate, iar Cele 12 table au devenit baza dreptului roman. Tabletele de bronz au fost expuse în Forumul din Roma pentru a fi văzute de toți cetățenii, iar Cicero menționează că studenții le studiau ca parte a programei lor de studiu.
Pe lângă aceste probleme inițiale, unele legi specifice din tabelele originale nu au avut o durată de viață prea lungă, cum ar fi cea care interzicea căsătoriile mixte între patricieni și plebei. Această lege a fost abrogată în 445 î.Hr.. odată cu promulgarea legii Canuleia. Alte legi din Cele 12 table au fost modificate de-a lungul timpului și, începând cu secolul al III-lea î.Hr., au fost înlocuite treptat de legi mai relevante pentru societatea romană aflată în evoluție și pentru expansiunea dramatică a Republicii.
Moștenirea
Deși unii cercetători susțin că Cele 12 table nu reflectau pe deplin principiul conform căruia „toți sunt egali în fața legii”, așa cum susține tradiția, și că ele nu erau suficiente, în sine, pentru a fi considerate un cod legislativ complet, ele au pus, totuși, fără îndoială, bazele a ceea ce avea să devină un sistem de drept pe deplin codificat în lumea romană. Decemvirilor trebuie să li se aducă, de asemenea, meritul de a fi creat legi care aveau o valoare practică, care nu depindeau de nicio considerentă religioasă, vizibile pentru toți și formulate într-un limbaj precis, cu definiții explicite. Astfel, romanii au creat o abordare a chestiunilor juridice care urma să fie urmată de nenumărate alte societăți și guverne de atunci încoace.
